Oras si port la Dunare Cu peste 100.000 de locuitori. Cunoscut din antichitate ca municipiu Drobeta, astazi este una dintre zonele istorice cu cele mai multe dovezi ale razboaielor daco-romane printre care ruinele celebrului pod al alui Apolodor din Damasc, cetatea cu celebrele terme romane, dar si cu fundatiile a doua biserici romanice.
Este un important centru economic si industrial, fiind si resedinta judetului Mehedinti, cea mai importanta si deosebita unitate economica fiind Combinatul de apa grea de la Halinga, dar dispunind si de unitati industriale precum: Santierul Naval, Uzina de Vagoane, Fabrica de Anvelope, Laminor, combinate pentru prelucrarea lemnului si a celulozei, hidrocentralele de pe Dunare, termocentrale etc.
In Evul Mediu, de cind probabil dainuie Turnul lui Sever, in 1236 aici era sediul Banatului de Severin; va fi cunoscut ceva despre cavalerii teutoni, care asigurau securitatea in zona respectiva si sigur inscaunarea Cavalerilor Ospitalieri. Basarab I, Vlaicu Voda, Mircea cel Batrin si-au asigurat stapinirea Banatului Severinului, precum mai tirziu Iancu de Hunedoara.
Domnitorul Barbu Stirbei ii da numele de Turnu Severin si ii incredinteaza sistematizarea orasului arhitectului Xavier Vilacroz. In anul 1850 se infiinteaza portul, in 1858 primul santier naval de pe Dunare, iar in 1910 abatorul de export. Personalitati romanesti precum, I. Gh. Bibicescu, Grigore Tocilescu, Gheorghe Titeica, Daimaca, Dumitru Gheata, Serban Cioculescu, Stefan Odobleja s-au nascut si s-au impus si ca cetateni ai Severinului.
Doua razboaie romane au avut ca punct de ramificatie Drobeta, al doilea, 105-106, beneficiind de o celebra constructie a antichitatii: Podul lui Apolodor din Damesc, de peste 1360 m, realizat cu o tehnologie a mortarului necunoscuta ulterior.
La infiintarea judetului Mehedinti, prin preluarea unor parti din judetele Gorj si Dolj din Oltenia, pentru prima data, administrativ, o unitate administrativ-teritoriala olteneasca preia si localitati din Banat, respectiv parte din clisura Dunarii, inclusiv Cazanele si minele de antracit de Einbenthal, si chiar perla Banatului la Dunare-Orsova.
joi, iunie 22, 2006
Cazanele Dunarii
Cazanele - portiune din defileul Dunarii intre Dubova si Ogradena, formeaza din Cazanele Mari (4 km lungime) si Cazanele Mici (5 km lungime), unde Dunarea este fortata sa treaca printre munti, unde latimea se ingusteaza intre 180 -250 m. Zona este declarata monument unic al naturii in Europa (aici poate fii gasita "Laleaua Cazanelor")
Clima este blinda, vegetatia de tip mediteranean. Inaintea construirii barajului de la Portile de Fier, latimea minima a fluviului era de 150 m. Intrucit debitul de apa trebuie sa treaca prin aceasta "spartura" adincimea atinge, in unele locuri 100m, iar curentii din adincuri sint extrem de puternici, la suprafata dind aparenta de fierbere. Barajul a mai incetinit din viteza curentului, care depasea 5m/s (18 km/h). De o parte si de alta a Dunarii trec drumuri, prin multe tuneluri pe malul sirbesc, sapate in stinca pe malul romanesc, cu portiuni deseori deosebit de inguste.
In zona Cazanelor, la intrarea in golful riului Mraconia, pe un pisc de munte, se sapa in piatra un chip al lui Decebal,
impresionant,
iar pe malul Dunarii, in apropiere se reconstruieste Schitul Mraconia ("Minastirea de sub ape").
Tot aici se afla inscriptia sapata in stinca "Tabula Traiana", care consemneaza inceputul drumului suspendat al lui Traian pe teritoriul Daciei (40 km).
Intr-o perioada secetoasa (in jurul anilor 1835), nivelul apelor Dunarii fiind scazut, se vedeau iesind din apa 20 de piloni ai fostului pod, la distanta de 51 m, lungimea podului fusese de 1134,9 m. Ceva mai incolo s-au darimat doi piloni dinspre partea romaneasca, pentru ca stinjeneau navigatia.
Podul avea la capete turnuri de fortificatie si era pazit de doua castre: Drobeta pe malul dacic si Parce pe malul opus. Pina la construirea barajului, pe linga capitania portului Orsova functiona o echiopa de pilotaj, singura autorizata sa conduca navigatia pe zonele periculoase ale Dunarii.
Clima este blinda, vegetatia de tip mediteranean. Inaintea construirii barajului de la Portile de Fier, latimea minima a fluviului era de 150 m. Intrucit debitul de apa trebuie sa treaca prin aceasta "spartura" adincimea atinge, in unele locuri 100m, iar curentii din adincuri sint extrem de puternici, la suprafata dind aparenta de fierbere. Barajul a mai incetinit din viteza curentului, care depasea 5m/s (18 km/h). De o parte si de alta a Dunarii trec drumuri, prin multe tuneluri pe malul sirbesc, sapate in stinca pe malul romanesc, cu portiuni deseori deosebit de inguste.
In zona Cazanelor, la intrarea in golful riului Mraconia, pe un pisc de munte, se sapa in piatra un chip al lui Decebal,
impresionant,
iar pe malul Dunarii, in apropiere se reconstruieste Schitul Mraconia ("Minastirea de sub ape").
Tot aici se afla inscriptia sapata in stinca "Tabula Traiana", care consemneaza inceputul drumului suspendat al lui Traian pe teritoriul Daciei (40 km).
Intr-o perioada secetoasa (in jurul anilor 1835), nivelul apelor Dunarii fiind scazut, se vedeau iesind din apa 20 de piloni ai fostului pod, la distanta de 51 m, lungimea podului fusese de 1134,9 m. Ceva mai incolo s-au darimat doi piloni dinspre partea romaneasca, pentru ca stinjeneau navigatia.
Podul avea la capete turnuri de fortificatie si era pazit de doua castre: Drobeta pe malul dacic si Parce pe malul opus. Pina la construirea barajului, pe linga capitania portului Orsova functiona o echiopa de pilotaj, singura autorizata sa conduca navigatia pe zonele periculoase ale Dunarii.
Baile Herculane
Oras in judetul Caras-Severin, pe riul Cerna, avind o populatie de peste 6000 locuitori. Este o statiune balneo-climaterica cu ape termale (55 grade C), sulfuroase si radioactive, cunoscute sub denumirea "Ad aquae Herculi Sacras" si folosite din epoca romana (dovada o constitue ruinele unui oras roman). Statiunea este la o altitudine sub 100 m, pe valea foarte ingusta a Cernei, intre munti stincosi care par a se pravali peste vilele si hotelurile statiunii.
Aerul este ozonat ca la munte si puternic ionizat ca la mare. Pe riul Cerna pa linga pesti obisnuiti se poate pescui pastravul. In amonte de oras, la peste 40 km este construit un baraj pentru captarea apelor intr-un lac de acumulare, din care se alimenteaza hidrocentrala de peste munte de la Baia de Arama.
Riul Cerna mai este barat si in apropierea orasului, fapt care a diminuat debitul de apa al riului a carui albie este plina de pietre albe, calcaroase, printre care apa se infiltreaza pina la sursele de caldura, ducind dizolvate saruri minerale spre izvoarele termale de mai jos.
Numeroase pesteri, au nascut legende despre celebrul Iorgu-Iorgovan, haiduci, lotrii si alte creatii ale imaginatiei bogate. Intre barajul din munte si oras, riul Cerna strabate niste chei, inaccesibile si care ascund apa pe portiuni mari de defileu. Muntii abrupti poarta printre paduri poieni la care nu se poate ajunge decit pe scara de lemn sau pe scara sapata in piatra.
Un drum de munte pleaca din oras inspre Baia de Arama, dificultatea lui depasind-o pe a a Transfagarasanului, dar constituind o legatura culturala si de suflet intre romanii din Banat si din Oltenia.
Aerul este ozonat ca la munte si puternic ionizat ca la mare. Pe riul Cerna pa linga pesti obisnuiti se poate pescui pastravul. In amonte de oras, la peste 40 km este construit un baraj pentru captarea apelor intr-un lac de acumulare, din care se alimenteaza hidrocentrala de peste munte de la Baia de Arama.
Riul Cerna mai este barat si in apropierea orasului, fapt care a diminuat debitul de apa al riului a carui albie este plina de pietre albe, calcaroase, printre care apa se infiltreaza pina la sursele de caldura, ducind dizolvate saruri minerale spre izvoarele termale de mai jos.
Numeroase pesteri, au nascut legende despre celebrul Iorgu-Iorgovan, haiduci, lotrii si alte creatii ale imaginatiei bogate. Intre barajul din munte si oras, riul Cerna strabate niste chei, inaccesibile si care ascund apa pe portiuni mari de defileu. Muntii abrupti poarta printre paduri poieni la care nu se poate ajunge decit pe scara de lemn sau pe scara sapata in piatra.
Un drum de munte pleaca din oras inspre Baia de Arama, dificultatea lui depasind-o pe a a Transfagarasanului, dar constituind o legatura culturala si de suflet intre romanii din Banat si din Oltenia.
Manastirea Vodita
Minastire intemeiata intre 1370 si 1372 de calugarul Nicodim cu sprijinul lui Vladislav Voievod pe teritoriul comunei Virciorova la aproximativ 500 m distanta de Dunare, in apropierea frontierei dintre imperiul Austro-ungar si Tara Romaneasca.
Astazi se mai vad ruinele bisericii minastirii, linga care s-a construit in 1995 o biserica de lemn si un popas turistic. Importanta minastirii a fost deosebita, deoarece se incerca sa se stopeze expansiunea biserii catolice si sa se intareasca autoritatea bisericii ortodoxe.
De fapt, intemeietorul acestui lacas, Nicodim, este un calugar grec sau greco-sirb, venit in Tara Romaneasca pe la 1359, si care, dupa intemeierea acestei minastiri, cu sprijinul voievozilor Radu I si Dan I a intemeiat Minastirea Tismana (1377-1378) unde, a copiat un tetraevanghel slavon miniat (cel mai vechi manuscris din Tara Romaneasca), intre 1404 so 1405. Probabil a murit in anul 1406, fiind socotit ca sfint, caruia i s-a scris Viata in 1767.
Turistul care vine dinspre Portile de Fier, dupa trecerea pe sosea de gara Virciorova intilneste viaductul Vodita, pe partea dreapta a drumului, inaintea viaductului fiind amplasata o troita de lemn, iar un drum sapat in munte il va conduce catre Minastirea Vodita. Peste inca 6 km pe soseaua spre Timisoara turistul ajunge la Orsova.
Astazi se mai vad ruinele bisericii minastirii, linga care s-a construit in 1995 o biserica de lemn si un popas turistic. Importanta minastirii a fost deosebita, deoarece se incerca sa se stopeze expansiunea biserii catolice si sa se intareasca autoritatea bisericii ortodoxe.
De fapt, intemeietorul acestui lacas, Nicodim, este un calugar grec sau greco-sirb, venit in Tara Romaneasca pe la 1359, si care, dupa intemeierea acestei minastiri, cu sprijinul voievozilor Radu I si Dan I a intemeiat Minastirea Tismana (1377-1378) unde, a copiat un tetraevanghel slavon miniat (cel mai vechi manuscris din Tara Romaneasca), intre 1404 so 1405. Probabil a murit in anul 1406, fiind socotit ca sfint, caruia i s-a scris Viata in 1767.
Turistul care vine dinspre Portile de Fier, dupa trecerea pe sosea de gara Virciorova intilneste viaductul Vodita, pe partea dreapta a drumului, inaintea viaductului fiind amplasata o troita de lemn, iar un drum sapat in munte il va conduce catre Minastirea Vodita. Peste inca 6 km pe soseaua spre Timisoara turistul ajunge la Orsova.
Portile de Fier
Este denumirea sectorului defileului Dunarii, cuprins intre Orsova si Drobeta Turnu Severin, la trecerea fluviului prin muntii Carpati, iar ca localizare stricta este o portiune de cativa km de defileu. Inainte de construirea barajului, care a ridicat cu 32m nivelul lacului de acumulare, in acest sector, cu multe praguri, stinci emerse, viltori si repezisuri, navigatia se facea in conditii grele (trecerea defileului dura 120 ore) si era posibila numai pe timpul zilei.
Aici, s-a construit intre 1964 si 1971, in colaborare cu Iugoslavia, nodul hidroenergetic si de navigatie "Portile de Fier", care cuprinde o hidrocentrala cu puterea instalata de peste 2200 MW si o productie anuala de peste 11 mild kWh. Corpul barajului, construit intre localitatile Gura Vaii (Romania) si Sip (Iugoslavia) are inaltimea de 55,2 m, iar lacul de acumulare creat in spatele acestuia are o lungime de 150 km (pina la Belgrad), latimea maxima de 5 km si o suprafata de circa 700 km patrati.
Pe deasupra barajului trece drumul international ce leaga Romania de Iugoslavia pe ruta cea mai apropiata de Bucuresti. Dupa construirea celui de-al doilea nod hidroenergetic si de navigatie in aval la peste 50 km, la Gogosu, acest baraj s-a numit Portile de Fier I, iar cel de-al doilea Portile de Fier II, chiar daca denumirea nu este nici geografica si nici prin semnificatie indreptatita.
Ca putere instalata, jumatatea romaneasca a hidrocentralei Portile de Fier I asigura peste 12 % din necesarul de energie al Romaniei. Desi in mod teoretic barajul putea fi mai inalt, acest lucru nu s-a facut deoarece la o diferenta de nivel dubla, cimpia dintre Dunare si Tisa ar fi fost inundata.
Aici, s-a construit intre 1964 si 1971, in colaborare cu Iugoslavia, nodul hidroenergetic si de navigatie "Portile de Fier", care cuprinde o hidrocentrala cu puterea instalata de peste 2200 MW si o productie anuala de peste 11 mild kWh. Corpul barajului, construit intre localitatile Gura Vaii (Romania) si Sip (Iugoslavia) are inaltimea de 55,2 m, iar lacul de acumulare creat in spatele acestuia are o lungime de 150 km (pina la Belgrad), latimea maxima de 5 km si o suprafata de circa 700 km patrati.
Pe deasupra barajului trece drumul international ce leaga Romania de Iugoslavia pe ruta cea mai apropiata de Bucuresti. Dupa construirea celui de-al doilea nod hidroenergetic si de navigatie in aval la peste 50 km, la Gogosu, acest baraj s-a numit Portile de Fier I, iar cel de-al doilea Portile de Fier II, chiar daca denumirea nu este nici geografica si nici prin semnificatie indreptatita.
Ca putere instalata, jumatatea romaneasca a hidrocentralei Portile de Fier I asigura peste 12 % din necesarul de energie al Romaniei. Desi in mod teoretic barajul putea fi mai inalt, acest lucru nu s-a facut deoarece la o diferenta de nivel dubla, cimpia dintre Dunare si Tisa ar fi fost inundata.
Ada Kaleh
Ada-Kaleh a fost o insula situata in apropierea orasului Orsova, pe Dunare, avind o lungime de circa 1750 m si o latime de circa 500 m. Din anul 1970 a fost acoperita de apele lacului de acumulare de la Portile de Fier.
Punct strategic, mai ales in Evul Mediu, a fost fortificata inca de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, ba chiar in unele hrisoave se sustine ca cetatea ar fi datat de pe la 1390, iar la 1717 Eugeniu de Savoia a construit aici o puternica cetate stelata.
Spre sfirsitul secolului al XVIII-lea insula-cetate a fost amenajata pentru locuire civila de catre populatia turceasca, populatie care a locuit insula pina in apropierea inundarii ei, cind a plecat in Turcia, Constanta, Orsova si Severin.
Pe atunci, cel putin 500 de locuitori, in marea majoritate turci, dar si citiva romani aveau fel de fel de meserii: cofetari, cizmari, croitori, tapiteri, preparatori de cafea la nisip si barcagii. Dupa primul razboi mondial, insula a revenit Romaniei Mari, dar administrarea ei a fost autonoma, conducatorul insulei fiind guvernator, ultimul dintre acestia Regep Pasa locuind in casa crenelata.
Principale monumente (geamia-biserica turceasca, bazarele si altele) au fost transferate pe insula Simian de linga Drobeta Turnu-Severin. Moscheea a avut pe vremuri un covor enorm, persan, lung de 15 m si care cintarea 500 kg. Acesta era un dar al sultanului Abdul Hamid II si se pastreaza la Constanta.
In cimitirul turcesc, printre arbori tropicali domina mormintul lui Miskin Baba, un "facator de minuni". Principalele activitati ale populatiei erau: fabricarea celebrelor tigarete de Ada-Kaleh, a rahatului, sugiucului, halvitei cu nuci, dulcetilor din smochine si a altor bauturi si racoritoare turcesti si, in mod firesc pescuitul si transportul turistilor cu barca de pe malul romanesc al Dunarii.
Numele insulei, conform legendei, ar putea sa vina de la o prea-frumoasa fata.
Punct strategic, mai ales in Evul Mediu, a fost fortificata inca de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, ba chiar in unele hrisoave se sustine ca cetatea ar fi datat de pe la 1390, iar la 1717 Eugeniu de Savoia a construit aici o puternica cetate stelata.
Spre sfirsitul secolului al XVIII-lea insula-cetate a fost amenajata pentru locuire civila de catre populatia turceasca, populatie care a locuit insula pina in apropierea inundarii ei, cind a plecat in Turcia, Constanta, Orsova si Severin.
Pe atunci, cel putin 500 de locuitori, in marea majoritate turci, dar si citiva romani aveau fel de fel de meserii: cofetari, cizmari, croitori, tapiteri, preparatori de cafea la nisip si barcagii. Dupa primul razboi mondial, insula a revenit Romaniei Mari, dar administrarea ei a fost autonoma, conducatorul insulei fiind guvernator, ultimul dintre acestia Regep Pasa locuind in casa crenelata.
Principale monumente (geamia-biserica turceasca, bazarele si altele) au fost transferate pe insula Simian de linga Drobeta Turnu-Severin. Moscheea a avut pe vremuri un covor enorm, persan, lung de 15 m si care cintarea 500 kg. Acesta era un dar al sultanului Abdul Hamid II si se pastreaza la Constanta.
In cimitirul turcesc, printre arbori tropicali domina mormintul lui Miskin Baba, un "facator de minuni". Principalele activitati ale populatiei erau: fabricarea celebrelor tigarete de Ada-Kaleh, a rahatului, sugiucului, halvitei cu nuci, dulcetilor din smochine si a altor bauturi si racoritoare turcesti si, in mod firesc pescuitul si transportul turistilor cu barca de pe malul romanesc al Dunarii.
Numele insulei, conform legendei, ar putea sa vina de la o prea-frumoasa fata.
Orsova
Oras in judetul Mehedinti, port la Dunare, la confluenta acesteia cu riul Cerna; are peste 17.000 locuitori. Localitatea este cunoscuta din antichitate ca cetate dacica, dupa aceea una daco-romana, denumita Colonia Zermensis si apoi ca municipiu sub numele de Dierna, asa cum se confirma pe caramizi ale Legiunii a XIII-a Gemina si a Cohortei I Ulpia. Dierna a fost un important punct vamal fiscal (portorium) intre Moesia Superior si Dacia.
In cronica lui Anonymus, notarul regelui Bella al III-lea, orasul cetate apartine voievodului Glad si apoi lui Ahtum si se numeste Castrum Uracia. Cetatea a fost distrusa de tatari si reconstruita in a doua jumatate a secolului XIV, avind un important rol militar in tot Evul Mediu.
In anul 1739 a fost ocupata, impreuna cu insula Ada-Kaleh de catre turci. Se spune ca imparatul Austriei Franz Joseph, in retragere fortata si-ar fi ingropat coroana la Orsova, intr-un loc care s-a numit ulterior La Coroana. Orasul s-a mai chemat peste timpuri Tsierna, iar locuitorii din Banatul apropiat o denumeau Risava.
La aproximativ 3km aval de Orsova, pe Dunare, a fost insula Ada-Kaleh, in prezent inundata de lacul de acumulare rezultat prin constructia barajului hidroenergetic de la Portile de Fier.
In apropiere, pe riul Bahna era granita dintre imperiul austro-ungar si Romania, pina in 1918. La circa 1 km de aceasta granita se afla ruinele minastirii Vodita, ctitorie a calugarului Nicodim, adus in Tara Romaneasca de Vladislav I (Vlaicu), domn intre anii 1364-1377, pentru a diminua ofensiva catolica si a consolida biserica ortodoxa. In prezent, orasul si zonele anexe sunt situate de jur-imprejurul golfului Cerna, la poalele dealurilor, prin stramutarea integrala din vechea vatra, care este acoperita de peste 20 m de apa.
Ca industie importanta este cea de constructii navale si miniera. La 25 km inspre Timisoara se afla o importanta statiune balneo-climaterica, de asemenea cunoscuta din antichitate, Baile Herculane, la 25 km inspre Craiova se afla celebrul municipiu Drobeta, iar pe Dunare in amonte la circa 30 km sunt situate Cazanele Mari, unde Dunarea se ingusteaza pina la 180 m. Orasul nou a fost reconstruit in totalitate dupa 1967, avind mai multe cartiere si zone industriale si anexe: Nord, Coramnic, Evantai, Centru, Sud, Poiana Stelei, Gratzka, Gara-Port, Valea Cernei, Dealul Mosului cu Minastirea Sfinta-Ana.
Pina la denumirea strazilor cu nume de personalitati, acestea au fost numerotate in "stil american", adica cu 100, 200, ... 1000 Nord, idem Sud s.a.m.d. Cartierul Coramnic este situat pe o poiana, pe partea stinga a drumului spre Timisoara, la circa 70 m deasupra drumului si la circa 800 m de la iesirea din oras, iar cartierul Poiana Stelei este situat de o parte si de alta a drumului care trece dealul inspre Ieselnita, comuna unde s-a nascut celebra gimnasta Lavinia Milosovici.
Minastirea Sfinta-Ana a fost construita de un celebru ziarist roman Pamfil Seicaru. Pe apele golfului cerna se antreneaza sportivii de caiac-canoe, atit cei de la liceul de profil din Orsova cit si altii de la alte asociatii sportive; multi dintre sportivii din Orsova au fost campioni nationali, olimpici sau mondiali. Alt sportiv celebru din Orsova este handbalistul Mozer, in prezent antrenor in Germania. Cea mai frumoasa si moderna constructie din Orsova este Catedrala Catolica.
In cronica lui Anonymus, notarul regelui Bella al III-lea, orasul cetate apartine voievodului Glad si apoi lui Ahtum si se numeste Castrum Uracia. Cetatea a fost distrusa de tatari si reconstruita in a doua jumatate a secolului XIV, avind un important rol militar in tot Evul Mediu.
In anul 1739 a fost ocupata, impreuna cu insula Ada-Kaleh de catre turci. Se spune ca imparatul Austriei Franz Joseph, in retragere fortata si-ar fi ingropat coroana la Orsova, intr-un loc care s-a numit ulterior La Coroana. Orasul s-a mai chemat peste timpuri Tsierna, iar locuitorii din Banatul apropiat o denumeau Risava.
La aproximativ 3km aval de Orsova, pe Dunare, a fost insula Ada-Kaleh, in prezent inundata de lacul de acumulare rezultat prin constructia barajului hidroenergetic de la Portile de Fier.
In apropiere, pe riul Bahna era granita dintre imperiul austro-ungar si Romania, pina in 1918. La circa 1 km de aceasta granita se afla ruinele minastirii Vodita, ctitorie a calugarului Nicodim, adus in Tara Romaneasca de Vladislav I (Vlaicu), domn intre anii 1364-1377, pentru a diminua ofensiva catolica si a consolida biserica ortodoxa. In prezent, orasul si zonele anexe sunt situate de jur-imprejurul golfului Cerna, la poalele dealurilor, prin stramutarea integrala din vechea vatra, care este acoperita de peste 20 m de apa.
Ca industie importanta este cea de constructii navale si miniera. La 25 km inspre Timisoara se afla o importanta statiune balneo-climaterica, de asemenea cunoscuta din antichitate, Baile Herculane, la 25 km inspre Craiova se afla celebrul municipiu Drobeta, iar pe Dunare in amonte la circa 30 km sunt situate Cazanele Mari, unde Dunarea se ingusteaza pina la 180 m. Orasul nou a fost reconstruit in totalitate dupa 1967, avind mai multe cartiere si zone industriale si anexe: Nord, Coramnic, Evantai, Centru, Sud, Poiana Stelei, Gratzka, Gara-Port, Valea Cernei, Dealul Mosului cu Minastirea Sfinta-Ana.
Pina la denumirea strazilor cu nume de personalitati, acestea au fost numerotate in "stil american", adica cu 100, 200, ... 1000 Nord, idem Sud s.a.m.d. Cartierul Coramnic este situat pe o poiana, pe partea stinga a drumului spre Timisoara, la circa 70 m deasupra drumului si la circa 800 m de la iesirea din oras, iar cartierul Poiana Stelei este situat de o parte si de alta a drumului care trece dealul inspre Ieselnita, comuna unde s-a nascut celebra gimnasta Lavinia Milosovici.
Minastirea Sfinta-Ana a fost construita de un celebru ziarist roman Pamfil Seicaru. Pe apele golfului cerna se antreneaza sportivii de caiac-canoe, atit cei de la liceul de profil din Orsova cit si altii de la alte asociatii sportive; multi dintre sportivii din Orsova au fost campioni nationali, olimpici sau mondiali. Alt sportiv celebru din Orsova este handbalistul Mozer, in prezent antrenor in Germania. Cea mai frumoasa si moderna constructie din Orsova este Catedrala Catolica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)